Primul tip de cabluri folosite pentru aceste funcții au fost cablurile coaxiale. Cablul coaxial, sau cablul coaxial, are un conductor interior înconjurat de izolație din spumă, înfășurat simetric de un scut metalic împletit, apoi acoperit cu o manta de plastic.
Tehnologia modernă necesită utilizarea cablurilor cu conductori de cupru organizați în perechi răsucite, cu izolație și manta exterioară.
Tipurile comune sunt:
• UTP (perechi răsucite neecranate)
• STP (perechi răsucite ecranate)
• FTP (perechi răsucite foliate)
Acest tip de cabluri de comunicație sunt clasificate în categorii (Cat) în funcție de performanța pentru diafonie și „zgomot de sistem”. Se folosesc atunci când lungimea este mai mică de 100 m.
Când distanțele sunt mai mari de 100 m, trebuie utilizat un cablu de fibră optică. Un cablu de fibră optică conține una sau mai multe fibre optice. Elementele din fibră optică sunt de obicei acoperite individual cu straturi de plastic și conținute într-un tub de protecție potrivit pentru mediul în care va fi instalat cablul.
